Maci….

Privim departe….

Sunt flori de maci…

Vorbesc de măreţia lor

Ţinându-te de mână…

 Taci…

Linişte...Alerg

prin câmpul plin de maci.

Doar foşnet mic

Sub paşii tăi

Când iarba calci...

Te-apleci uşor...

La piept îmi pui

Buchet de flori...

Dar totuşi taci,

La fel ca florile de maci....

Un licar sunt...

Ma mişc
Asemeni unui licăr speriat de umbre….
Cuprind cu o privire întunericul
Şi mă pierd….
Alerg de parcă-aş sta pe loc…
Şi strig de parcă aş tăcea…
Cuprinsă de nenumărate temeri…
Cuprinsă de sute de idei…
Un gând - atâta sunt…
Mă prind cu ardoare de mintea ta…
Şi nu te las să pleci…
Mai stai, până se face ziuă….
Şi-am să dispar eu prima, îţi promit,
Asemeni unui licăr de lumină
În faţa dimineţii….

Investiţiile străine dircte

În ultima perioadă se vorbeşte tot mai mult de importanţa investiţiilor străine şi despre atragerea acestora în economia Republicii Moldova. De aceea am decis să evaluez care ar fi posibilităţile de a investi aici, care sunt problemele întâlnite de investitori, şi cum ar putea fi soluţionate acestea.

 Aparenţe

Noi, oamenii,de fiecare dată încercăm să privim dincolo de aparenţe, să distingem profunzimile... Încercăm să ignorăm lucrurile care ne par puţin importante şi să ne stabilim priorităţi.
Refuzăm să credem în lucruri "incredibile" doar pentru că suntem obişnuiţi să nu credem doar ochilor (ca dovadă a imperfecţiunii simţurilor noastre).
Oricum, dacă se spune că oglinzile înşeală întotdeauna, umbrele nu...
Umbrele pot fi amăgite uşor...

What does not destroy me makes stronger...

Stop! Stop for a minute... Stop thinking about the things that happened today, and are still bothering you because of the injustice and unfaireness... But, come on!...You always knew how the world you are living in works...
Now, that you cleared your mind, stop making plans for tommorow...
Just take a deep breathe and feel the force you've won... And it's all yours, just use it...
I know you'll give up never.... That's why you cry somewhere deep in your soul like an wounded animal, but not a tear has the courage to cross your cheek, cause you now it's worthless.... Smile - you're alive  :) .

Expoziţia Beauty, organizată acum câteva zile la Moldexpo, a fost un eveniment aşteptat nu doar de specialişti în domeniu ( cosmetologi, frizeri ) , dar şi de tinerele atrase în general de conceptul "Beauty" sau de speranţa de a deveni mai frumoase...

Look de primăvară....

 De azi merită să-ţi faci ordine în garderobă...

 Să-ţi pui cele mai colorate gânduri pe care le ai acolo...

Să le asortezi cu cel mai frumos zâmbet...

 Să încalţi cele mai înalte aşteptări...

Să-ţi iai cea mai mică responsabilitate,

pentru că se poartă în acest sezon....

Şi nu uita cel mai important accesoriu- dragostea,

Care nu se demodează niciodată....

oraşul geamurilor

Nu ştiu de ce, dar în această seară Chişinăul mi-a părut, mai mult ca niciodată, o aglomeraţie de geamuri cu luminile aprinse... De parcă nimic altceva nu ar fi existat decât acele mici uşiţe spre lumi noi, diferite de cea pe care o cunoaştem cu toţii...
Am zărit siluete care se arătau discret pe la ferestre... Ştiam că sunt mai mult de atât, ştiam că sunt mai mult decât simple umbre date să oprească, din când în când, lumina ca să nu zbughească afară.
Pentru un moment m-am gândit la viaţa pe care o duc ele, acolo undeva după geamuri străvezii şi cochete.
Atunci când înţelegi, că pe lumea asta există atâtea geamuri, începi să te simţi tot mai mic şi mai mic.... Pentru că gândurile ce-ţi veneau mai ieri şi care urmau să răstoarne munţii, azi nu pot decât să se ascundă (şi ele)  după un  geam de sticlă....

Uneori oamenii ne pregătesc surprize...
Alteori, ele apar pe neprins de veste, chiar dacă nimeni nu a vrut să te surpindă...
Dar ce simţi când ideile tale ( uneori pline de incoerenţă) "aruncate" pe blog la miez de noapte, devin "Inspiraţie matinală"???
Te simţi de parcă ai făcut o şotie despre care a aflat toată lumea, dar totuşi eşti fericit  :)
Am " răpit"  textul de mai jos de pe blogul ecaterinacernetchi.wordpress.com, pe care va rog insistent sa-l vizitati :).
Mulţumesc Ecaterina....

 Inspiratie matinala…

Posted in 1 on februarie 10, 2010 by caty

Azi dimineata am inceput-o cu citirea unui blog, dupa mine foarte reusit… Un blog ce cuprinde idei fulgeratoare, care te patrunde in suflet, si te pune pe ginduri.
ajunge la destinatie, face pe om sa se gindeasca, la viata, emotii, oamenii si tot ce se petrece…
Bravo Alina…esti un om care isi indeplinete bine misiunea de fiinta umana, deoarece poate sa atinga cu cuvintele ei si sa miste din loc orice piatra cu nume de om…

Tu?

Tu, cel din oglindă, ai părul răvşit...
Ai ochii plini de somn şi oboseală...
Ai cearcăne
Şi uneori chiar nu pot să te sufăr...
Şi pentru că eşti prea încăpăţânat
Mereu plec eu prima din faţa oglinzii...

oglinda

Nu sunt singură...

Atâta timp cât privesc
în oglindă...
Iar cel din lumea de vis-a- vis
Mă priveşte pe mine...
E de parcă te-ai vedea pe tine...
Dar... nu! Oglinzile nu pot
să spună adevărul...
Şi ele trebuie să mintă...

Ne-am născut acasă...

M-am trezit de dimineaţă... Am privit lucrurile din jurul meu.
Erau exact cum le lăsasem de cu seară: cărţile pe masă, creioanele-n cutie, o geantă pe podea...
Nu-mi aminteam unde-am lăsat papucii...
Da, papucii cred că "au avut de suferit"  o mutare stranie în urma mişcării de rotaţie...
Îi găsesc de partea cealaltă a patului...
Cu siguranţă se întâmplă lucruri inexplicabile noaptea ( ca şi ziua, de-altfel)...
Mă mir cum de mai putem afirma că "mergem"  atunci când Pâmântul e-un carusel ce ne-nvârte cu o viteză ucigătoare. Cu siguranţă stăm pe loc, iar lucrurile se mişcă în jurul nostru...
Suntem călători?... Reuşim să parcurgem, în timp de un an, patru anotimpuri, iar în timp de 24 de ore- o zi şi o noapte...
Şi totuşi, ironia sorţii - ne trezim în acelaşi loc în care ne culcasem cu o seară înainte...
Deşi "călătoria" noastră ţine de secole,
şi deşi Pământul se-nvârte mereu ... ne-am născut acasă... :)

Strigăt

Un strigăt abia exprimat...
Înăbuşit.
Înăbuşit de atâtea guri ce vor să vorbească...
Părăsit...
Părăsit de atâtea urechi ce nu vor să audă...
Tăcut... Aşa am învăţat să strigăm...
Ajunge!



 (Alina Guşciuc)

Haos

Tu, Haos, ce domneşti pe străzi,
Cum crezi că aş putea dormi
Când simt cum îmi respiri în ceafă
Ca o fiară turbată de tăcere?...

Te-ai trezit azi, Spirite,
Pentru că ieri ai fost pierdut
în Haos,
Iar lumea azi nu mai crede în tine...
Azi ai pierdut tot...
Libertate...
Credinţă...
Demnitate...


(autor: Alina Guşciuc)

"Trăim în compartimente etanşe de timp"- am citit cândva într-o carte.... Acum realizez că aşa este... Pentru că viaţa noastră e divizată clar pe compartimente, pe care trebuie sa le deschidem şi să le închidem, ulterior.... Trebuie să gestionăm cât mai eficient posibil etapele din viaţa noastră, pentru a ne deschide pentru noi colaborări, pentru a cunoaşte noi oameni...Dar, mă rog, vorba aceia " fă-ţi prieteni noi, dar nu-i uita pe cei vechi"... Acum realizez că atunci când ţi se închide o uşă, altele două ţi se deschid, dar uneori se deschid şi mai multe... Şi atunci eşti pus în situaţia de a alege.... Aici e partea cea mai dificilă... Ce e mai bine pentru tine? Ce-ţi doreşti cu adevărat? Ce vor ceilalţi de la tine?... răspunsul,după cum te-ai aşteptat să zic, îl poţi găsi doar tu... Sau fiecare din noi, mă rog... Important e să-ţi evaluezi, înainte de toate, forţele, doar n-ai vrea să ţi se scufunde barca la mal?...

Disperare?

Simţi picăturile de sudoare cum parcurg nestingherit fruntea, cuprind toate neregularităţile trupului, şi te iau friguri....
Inchizi ochii... Încerci să vezi soarele, dar asta te face să transpiri mai mult.... Pupilele-ţi, mai dilatate ca niciodata, trădează frica - acest instinct animalic ce te împinge spre supravieţuire... Ai vrea să plângi...
Îţi înfigi ghearele cu disperare....
În toată liniştea asta nebună auzi cum respiră furnicile... Te-ai întrebat de mai multe ori dacă nu delirezi, dacă n-ai trecut într-o altă dimensiune a realităţii.... Ai vrea să ai pe cine ruga să te ciupească, ca să te trezeşti... Pentru că ai vrea să plângi... Renunţi, pentru a câta oară...
O iai de la capăt.... Priveşti în gol.... Cuprinzi disperarea cu toate puterile, după care o laşi să-ţi scape... O prinzi de mână ca pe-o copila....Ea-ţi zâmbeşte cochet...Dar tu plângi...

Zâmbetul din cui...

Când te-ai privit, azi dimineaţă, în oglindă, nu ai văzut un străin.... Te-ai văzut pe tine, cea care a reuşit să adoarmă cu greu aseară... Cearcănele ,care abia dacă se mai lasă văzute ( pentru că ai reuşit deja să te machiezi), trădează acest lucru... Eşti gata să ieşi... A!... Ai uitat un detaliu! Zâmbetul... Îl alegi pe cel mai firesc, şi ieşi grăbită.... Pentru că nu iţi place să întârzii, deşi se mai întâmplă ( bine, poate mai des decât ţi-ai fi dorit)...
Ai stat în staţie10 minute ( a fost suficient ca să îngheţi), în „rutieră” – ghinion- spaţiu doar dacă reuşeşti să te mai subţiezi cu vre-o 2 cm (exact de care ai dori să scapi, mă rog, poate un pic mai mult)... Te ţii bine? Pentru că acum urmează partea cea mai grea.... cineva vrea să coboare, miros puternic de parfum şi un „44” pe pantofii tăi preferaţi... Mda, sper că n-ai uitat de zâmbetul pe care l-ai ales cu grija de dimineaţă...
Ai ajuns. O întârziere (record!) de doar 5 min- de vină sunt ambuteiajele ( nicidecum cele 55 de minute petrecute în faţa oglinzii)... Iar acum să trecem peste partea cea mai grea, în care ai reuşit să vezi, ca de obicei, multă lume,să le zâmbeşti, să fii politicoasă, să ţipe la tine o nesimţită şi tu să te abţii, pentru că zâmbeşti şi asta te face să fii cea mai bună...
Ajunsă acasă, odată cu machiajul scoţi şi zâmbetul... Îl pui în cui... Azi ţi-a adus ceva noroc, poate-l foloseşti şi săptămâna viitoare...
Eşti obosită?... da, ştiu cum e... O poză,undeva într-un colţ uitat de masă... Hm... eşti tu... Te recunoşti... Deşi nu e o oglindă, e o poză veche a unui copil mic, dolofan şi fericit... Credeam că ai lăsat zâmbetul în cui :) ...

amintiri de nisip

The Art of War

Sun Tzu said:
"In general, the best method for using military force is to conquer an entire country intact; to destroy the country is inferior.Ancient warriors who knew how to use military power defeated the enemy, but not by fighting a battle. They overpowered the enemy, but did little demage in the process. The goal of military strategy is to take things whole. In this way, soldiers are not killed and wealth is preserved. Therefore, a general who wins all his battles by destroying other armies is not the ultimate warrior.The ultimate warrior is one who wins the war without fighting any battles.
The best use of military power, then, is to use superior positioning to force a surrender. If this tactic fails, use dilomacy.After that, use military power as a threat. As a last resort, attack your enemy."

This words have lots of meanings, and can be used not only in the principles of war, but in daily life also. First of all you have to establish if you have enemies, rivals, or just people you conqueer with. Secondly - play fair, and try to learn as much as you can from people that really know what does the word "war" mean....
For exemple, Sun Tzu is a semi-mythical figure who lived in China about 2,500 years ago, around the time of Confucius. Drawing on experience gained while leading succesful military campaigns, Sun Tzu developed and handed dow a collection of concise and immensly useful concepts governing the art of warfare, the lately were transcribed into a short book "The Art of War", that became a worldwide management phenomenon.

Piesa data imi place foarte mult, sper sa va placa si voua...
Iar in acest an, va doresc sa adunati cit mai multe amintiri frumoase...  :) ...
LA MULTI ANI!