Disperare?

Simţi picăturile de sudoare cum parcurg nestingherit fruntea, cuprind toate neregularităţile trupului, şi te iau friguri....
Inchizi ochii... Încerci să vezi soarele, dar asta te face să transpiri mai mult.... Pupilele-ţi, mai dilatate ca niciodata, trădează frica - acest instinct animalic ce te împinge spre supravieţuire... Ai vrea să plângi...
Îţi înfigi ghearele cu disperare....
În toată liniştea asta nebună auzi cum respiră furnicile... Te-ai întrebat de mai multe ori dacă nu delirezi, dacă n-ai trecut într-o altă dimensiune a realităţii.... Ai vrea să ai pe cine ruga să te ciupească, ca să te trezeşti... Pentru că ai vrea să plângi... Renunţi, pentru a câta oară...
O iai de la capăt.... Priveşti în gol.... Cuprinzi disperarea cu toate puterile, după care o laşi să-ţi scape... O prinzi de mână ca pe-o copila....Ea-ţi zâmbeşte cochet...Dar tu plângi...