Trepte

Urc treptele dârz și plină de curaj

Deși genunchii tremură...
Las tocurile jos -
Pornesc dsculți
În pas vioi .
Nu-mi pasă de priviri cicălitoare...
Nu-mi pasă de dureri atât de trecătoare...
Încetinesc.
Respir mai greu...
Dar trece.
Inspir adânc un aer rece
Și plin de prospețime.
Chiar dacă-am rău de înălțime -
Vreau să cuprind noi culmi
Noi trepte...

Este un vis împlinit…

Este un vis împlinit…
E ca o culme abia atinsă cu vârful degetelor,
E ca o privire întipărită pe gene nemișcate
Înrourate de lacrimi
Nu de tristețe
Plâng -
De fericirea ce mă cuprinde iar și iar,
De singuratatea asta atât de firească
Și tăcută…
Singuratate în care am încăput amândoi
Și stăm înghesuiți ...
Pentru că-n cercul ăsta mic,
Perfect rotund, perfect închis,
Noi viețile ne-am prins...