Este un vis împlinit…
E ca o culme abia atinsă cu vârful degetelor,
E ca o privire întipărită pe gene nemișcate
Înrourate de lacrimi
Nu de tristețe
Plâng -
De fericirea ce mă cuprinde iar și iar,
De singuratatea asta atât de firească
Și tăcută…
Singuratate în care am încăput amândoi
Și stăm înghesuiți ...
Pentru că-n cercul ăsta mic,
Perfect rotund, perfect închis,
Noi viețile ne-am prins...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu