Zâmbetul din cui...

Când te-ai privit, azi dimineaţă, în oglindă, nu ai văzut un străin.... Te-ai văzut pe tine, cea care a reuşit să adoarmă cu greu aseară... Cearcănele ,care abia dacă se mai lasă văzute ( pentru că ai reuşit deja să te machiezi), trădează acest lucru... Eşti gata să ieşi... A!... Ai uitat un detaliu! Zâmbetul... Îl alegi pe cel mai firesc, şi ieşi grăbită.... Pentru că nu iţi place să întârzii, deşi se mai întâmplă ( bine, poate mai des decât ţi-ai fi dorit)...
Ai stat în staţie10 minute ( a fost suficient ca să îngheţi), în „rutieră” – ghinion- spaţiu doar dacă reuşeşti să te mai subţiezi cu vre-o 2 cm (exact de care ai dori să scapi, mă rog, poate un pic mai mult)... Te ţii bine? Pentru că acum urmează partea cea mai grea.... cineva vrea să coboare, miros puternic de parfum şi un „44” pe pantofii tăi preferaţi... Mda, sper că n-ai uitat de zâmbetul pe care l-ai ales cu grija de dimineaţă...
Ai ajuns. O întârziere (record!) de doar 5 min- de vină sunt ambuteiajele ( nicidecum cele 55 de minute petrecute în faţa oglinzii)... Iar acum să trecem peste partea cea mai grea, în care ai reuşit să vezi, ca de obicei, multă lume,să le zâmbeşti, să fii politicoasă, să ţipe la tine o nesimţită şi tu să te abţii, pentru că zâmbeşti şi asta te face să fii cea mai bună...
Ajunsă acasă, odată cu machiajul scoţi şi zâmbetul... Îl pui în cui... Azi ţi-a adus ceva noroc, poate-l foloseşti şi săptămâna viitoare...
Eşti obosită?... da, ştiu cum e... O poză,undeva într-un colţ uitat de masă... Hm... eşti tu... Te recunoşti... Deşi nu e o oglindă, e o poză veche a unui copil mic, dolofan şi fericit... Credeam că ai lăsat zâmbetul în cui :) ...