Viaţa de plastic

Dimineaţă de toamnă...Plouă...
Grabită, plictisită, merg la serviciu.
Ca de obicei, maxi-taxi nu mai apare.
Nu m-a sunat (deşi trebuia).
Fără teme pregătite.
Somnoroasă, calc in băltoacă.
Şi...Ah! pantofii mei.
Şi aşa zi de zi.
În fine, am ajuns la redacţie.
Andrei mă aştepta deja. E membrul unei organizaţii HIV-SIDA.
Are 30 de ani. E drăguţ, pozitiv, sociabil.
Reuşesc să uit de mine.
Andrei îmi spune că e HIV +.
Nici nu mai ştiu ce simt...stau şi ascult.
"Nu trăiesc cu asta, dar oricum nu trebuie să-mi neg identitatea. Sunt trei paşi pe care trebuie să-i urmez: Să accept, să învăţ să trăiesc cu aceasta şi să lupt.
Nu trebuie să gîndeşti că HIV e o joacă. Şi totodată nu contează cum te privesc ceilalţi, important e cum decizi tu să trăieşti.
Ne dezvăţăm să gîndim. Ducem o viaţă de plastic.Trăim doar cu gîndul la Internet şi telenovele, uităm că suntem o individualitate".
Viaţa e o provocare şi, de fapt, atitudinea e cea care contează.
Plouă...Merg la serviciu.
Aştept maxi-taxi. Nu mai vine. Decid sa iau troleibusul.
Înca nu m-a sunat, dar cu siguranţă o va face mai tîrziu.
Somnoroasă, dar energică - o nouă zi, şi e altfel!

[ Articol realizat în cadrul seminarului “Sănătatea reproductivă şi HIV-SIDA", împreuna cu : Guşciuc Alina,
Codreanu Alina,Cujba Lucia, Cerneţchi Ecaterina, Chiper Nina ]