Viaţa obişnuim s-o numim prea complicată, teoriile filosofice- prea departe de realitate... Ne plac lucrurile practice, frazele scurte, poveştile reale... Ne place viaţa, mai ales atunci cînd îmbracă o haină mai simplă.... Ne place să ni se dea un imbold, dar să fie lăsate nişte paranteze deschise.... Ne plac punctele de suspensie, pentru că dau libertate gîndirii...
Şi totuşi, nu putem crea o reţetă general-valabilă care să „prindă” la cititori, la public...
Sîntem în permanentă căutare de inedit, de senzaţional, şi totodată de ... natural...
Luasem odată o carte de la verişoara mea... Numele autorului îmi suna cunoscut, titlul cărţii mi-a trezit curiozitatea.... Şi cam atît... Dar a fost suficient să deschid cartea, să citesc prima pagină, ca să-mi dau seama că am s-o citesc pe-o răsuflare... Am simţit-o, am trăit-o, încercînd să-mi dau explicaţii de ce e atît de specială... Apoi au urmat alte cărţi, alte titluri, alte subiecte...
