Ne-am născut acasă...

M-am trezit de dimineaţă... Am privit lucrurile din jurul meu.
Erau exact cum le lăsasem de cu seară: cărţile pe masă, creioanele-n cutie, o geantă pe podea...
Nu-mi aminteam unde-am lăsat papucii...
Da, papucii cred că "au avut de suferit"  o mutare stranie în urma mişcării de rotaţie...
Îi găsesc de partea cealaltă a patului...
Cu siguranţă se întâmplă lucruri inexplicabile noaptea ( ca şi ziua, de-altfel)...
Mă mir cum de mai putem afirma că "mergem"  atunci când Pâmântul e-un carusel ce ne-nvârte cu o viteză ucigătoare. Cu siguranţă stăm pe loc, iar lucrurile se mişcă în jurul nostru...
Suntem călători?... Reuşim să parcurgem, în timp de un an, patru anotimpuri, iar în timp de 24 de ore- o zi şi o noapte...
Şi totuşi, ironia sorţii - ne trezim în acelaşi loc în care ne culcasem cu o seară înainte...
Deşi "călătoria" noastră ţine de secole,
şi deşi Pământul se-nvârte mereu ... ne-am născut acasă... :)

Cuvinte puţine

Viaţa obişnuim s-o numim prea complicată, teoriile filosofice- prea departe de realitate... Ne plac lucrurile practice, frazele scurte, poveştile reale...  Ne place viaţa, mai ales atunci cînd îmbracă o haină mai simplă.... Ne place să ni se dea un imbold, dar să fie lăsate nişte paranteze deschise.... Ne plac punctele de suspensie, pentru că dau libertate gîndirii...

Şi totuşi, nu putem crea o reţetă general-valabilă care să „prindă” la cititori, la public...

Sîntem în permanentă căutare de inedit, de senzaţional, şi totodată de ... natural...

Luasem odată o carte de la verişoara mea... Numele autorului îmi suna cunoscut, titlul cărţii mi-a trezit curiozitatea.... Şi cam atît... Dar a fost suficient să deschid cartea, să citesc prima pagină, ca să-mi dau seama că am s-o citesc pe-o răsuflare... Am simţit-o, am trăit-o, încercînd să-mi dau explicaţii de ce e atît de specială... Apoi au urmat alte cărţi, alte titluri, alte subiecte...