Ea a reuşit...Tu?!

Acum un an ,eram la un festival al voluntarilor… Priveam spectacolul . Doua perechi dansau vals, ar fi fost banal dacă băieţii nu ar fi fost în scaune cu rotile…(doamne cît de prost dansez, m-am gîndit atunci)… Cineva mi-a pus mîna pe umăr. Am întors capul.Era o tînără.Mă întreba dacă ne cunoaştem, îi păream familiară ( şi ea mie un pic, dar eram sigură că nu ne întîlniserăm pînă atunci).Aşa am cunoscut-o pe Daniela (mi-am permis sa-i schimb numele), o tînără care practica voluntariatul de ceva timp în cadrul unui centru pentru persoanele cu disabilităţi.Au o inimă mare, după cum mi-a spus chiar ea, şi o ajută să vadă partea bună a lucrurilor.
Daniela zîmbea. N-am reuşit să uit nici pînă azi entuziasmul cu care îmi vorbea despre ceea ce face. Admirabil. Ce a determinat-o să se implice în voluntariat?Şi eu m-am întrebat . Din cauza unor probleme de sănătate, mi-a spus ea.
“Cînd eşti singur simţi nevoia ca cineva să stea lînga tine, să-ţi vorbească.Mie mi-a lipsit comunicarea. M-am luptat doi ani cu cancerul.Ştiu cum e să stai o zi întreagă sub picurătoare.Stai cu mama şi te gîndeşti – uite că vine ziua mea , şi dacă mor şi eu…
Nu-mi vine să cred că am reuşit. Mulţi prieteni de-ai mei, pe care mi i-am făcut în spital au murit…”
Ce-am simţit eu în acele momente conta atît de puţin…Toate grijile pe care mi le făcusem pînă atunci, deveniseră fleacuri…
Priorităţi?… în acel moment nici nu-mi stătea mintea la aşa ceva…
Ea a reuşit. Asta a deterninat-o să-i ajute şi pe alţii, cel puţin să zîmbească.
„Ajutînd o persoană primeşti acea fericire în suflet.... cînd vezi că zîmbeşte, tu ai făcut-o să zîmbească...”

calea spre succes

"Istoria este plină de amuzante pilde în care personaje de seamă se străduiau să-şi arate importanţa. George Washington cerea să fie numit "Măria Sa Preşedintele Statelor Unite". Cristofor Columb cerea titlul de ,,Amiral al Oceanului şi vice-rege al Indiilor". La Casa Albă, într-o zi, doamna Lincoln s-a întors ca o tigroaică spre doamna Grant strigând: "Cum îndrăzniţi să vă aşezaţi în prezenţa mea înainte de a vă fi poftit eu ?". Milionarii americani au contribuit la finanţarea expediţiei amiralului Byrd la Polul Sud în schimbul făgăduielii că lanţurile de munţi îngheţaţi ai Antarcticului vor purta numele lor. Victor Hugo nu voia nimic altceva decât să dea numele său oraşului Paris.
Psihiatrii afirmă că unii oameni devin nebuni pentru a găsi în lumea imaginară a demenţei sentimentul importanţei pe care realitatea le-o refuză." ( "Arta de a reusi in viata" D. Carnegie)
Aici ar trebui sa ne intrebam , ce cautam noi de fapt? succesul, care ne face sa ne simtim importanti, sau cel ce ne face sa ne simtim impliniti?
Eu aleg calea succesului pe care vreau sa pasesc, asa ar trebui sa faci si tu ....