Sunt flori, sunt lacrimi, vise
Ce ard încă nestinse
Între noi...
Sunt amintiri, cuvinte scrise
Care ne leagă strâns
În doi...
Sunt adieri, iluzii, oameni
Care pășesc agale
Lângă noi...
Păreri de rău, dureri, regrete,
Ce ar putea apare
Mai apoi...
Țineri de mâini, priviri și șoapte
E tot ce-avem
Frumos în doi...
Alina Guşciuc
miercuri, 22 august 2012
Altfel...
Îți mai amintești copila cea cu
Soare-n plete, cu zâmbet larg, cuceritor?
Pentru a cărei tinerețe
Ai devenit curtenitor?
Îți amintești naivitatea cu
Care te privea ades,
Și te-ntreba de ori o mie
De ce pe ea vei fi ales?
Aduți aminte dăruirea cu
Care te-a cuprins întâi,
Și păru-i moale de pe creștet
Ai început să îl mângâi...
Aduți aminte ochi-ți care
O tot sorbeau adânc de dor,
Și îi șopteai simple cuvinte
Iar ea roșea l-auzul lor...
Nu-mi amintes ziua în care
Ați încetat a fi la fel...
Ea a crescut copilă mare...
Tu o priveai deja altfel...
Soare-n plete, cu zâmbet larg, cuceritor?
Pentru a cărei tinerețe
Ai devenit curtenitor?
Îți amintești naivitatea cu
Care te privea ades,
Și te-ntreba de ori o mie
De ce pe ea vei fi ales?
Aduți aminte dăruirea cu
Care te-a cuprins întâi,
Și păru-i moale de pe creștet
Ai început să îl mângâi...
Aduți aminte ochi-ți care
O tot sorbeau adânc de dor,
Și îi șopteai simple cuvinte
Iar ea roșea l-auzul lor...
Nu-mi amintes ziua în care
Ați încetat a fi la fel...
Ea a crescut copilă mare...
Tu o priveai deja altfel...
joi, 22 decembrie 2011
Reproș tăcerii
Aseară...
Aseară am avut un vis ...
Din alea care-ți spun
Mai mult de-ai vrea să știi.
Din alea la care le dai viață
Atunci când le povestești.
Din alea care-ți urmăresc pașii
Sub care-ar fi bine să fie strivite...
Tu... ce-ai visat azi noapte?...
joi, 30 iunie 2011
Transenca-Tur are oferte fierbinți care te ard la buzunar!
De ce sunt în stare cei de la Transenca Tur ca să obțină profit? Dacă aș spune că de orice ar suna prea banal, chiar daca ar fi adevărat... de aceea e suficient să remarcăm cele câteva ”minciunele” aparent nevinovate pe care le spun pentru a te atrage în plasă și care, până în final, îți pot da toată vacanța peste cap. Cel mai important element este faptul că cei de la Transenca Tur nu au nici cea mai mică idee despre faptul că în centrul afacerii trebuie plasat clientul și nu profitul. Deci și la capitolul marketing sunt restanțieri. Ei știu doar să îți promită marea și sarea și să te convingă că mergi să te odihnești aproape gratuit. Ajuns la destinație – Surpriză! Nimic nu mai este așa cum te așteptai (și cum ți s-a povestit), dar bine... inspiri aer în piept și încerci să capeți forțe pentru a rezista până la sfârșit. Treci cu vederea micile ”surprize” care nu întârzie să apară zilnic, pentru ca să descoperi, în final, că de fapt odihna ta ”aproape gratuită” s-a transformat într-una pentru care ai plătit cu vârf și îndesat, pentru că alții au plătit mult mai puțin pentru condiții mult mai bune doar pentru că nu au apelat la serviciile Transenca Tur și la ofertele lor super-fierbinți. Culmea e că ,în discuțiile cu prietenii, aflu tot mai multe istorioare despre astfel de experiențe ”uimitoare”. Pentru că suntem în plin sezon estival vreau să provoc fiecare consumator care se respectă să ia atitudine. Panourile publicitare care au umplut orașul și slogane de tipul ”calitate impecabilă” nu trebuie să ne copleșească, pentru că noi, consumatorii, ca cea mai bună metodă de promovare trebuie să devenim preocuparea lor nr. 1! Acum suntem noi cei care stabilim regulile!
Etichete:
consumatori,
marketing,
minciuni,
odihna,
oferte fiebinti,
Transenca Tur,
turism
miercuri, 13 aprilie 2011
Trepte
Urc treptele dârz și plină de curaj
Deși genunchii tremură...
Las tocurile jos -
Pornesc dsculți
În pas vioi .
Nu-mi pasă de priviri cicălitoare...
Nu-mi pasă de dureri atât de trecătoare...
Încetinesc.
Respir mai greu...
Dar trece.
Inspir adânc un aer rece
Și plin de prospețime.
Chiar dacă-am rău de înălțime -
Vreau să cuprind noi culmi
Noi trepte...
Deși genunchii tremură...
Las tocurile jos -
Pornesc dsculți
În pas vioi .
Nu-mi pasă de priviri cicălitoare...
Nu-mi pasă de dureri atât de trecătoare...
Încetinesc.
Respir mai greu...
Dar trece.
Inspir adânc un aer rece
Și plin de prospețime.
Chiar dacă-am rău de înălțime -
Vreau să cuprind noi culmi
Noi trepte...
Este un vis împlinit…
Este un vis împlinit…
E ca o culme abia atinsă cu vârful degetelor,
E ca o privire întipărită pe gene nemișcate
Înrourate de lacrimi
Nu de tristețe
Plâng -
De fericirea ce mă cuprinde iar și iar,
De singuratatea asta atât de firească
Și tăcută…
Singuratate în care am încăput amândoi
Și stăm înghesuiți ...
Pentru că-n cercul ăsta mic,
Perfect rotund, perfect închis,
Noi viețile ne-am prins...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)