Îți mai amintești copila cea cu
Soare-n plete, cu zâmbet larg, cuceritor?
Pentru a cărei tinerețe
Ai devenit curtenitor?
Îți amintești naivitatea cu
Care te privea ades,
Și te-ntreba de ori o mie
De ce pe ea vei fi ales?

Aduți aminte dăruirea cu
Care te-a cuprins întâi,
Și păru-i moale de pe creștet
Ai început să îl mângâi...
Aduți aminte ochi-ți care
O tot sorbeau adânc de dor,
Și îi șopteai simple cuvinte
Iar ea roșea l-auzul lor...
Nu-mi amintes ziua în care
Ați încetat a fi la fel...
Ea a crescut copilă mare...
Tu o priveai deja altfel...